Sunt si eu plecat din tara la munca de curand. Mare mi-a fost mirarea si socul sa vad ca romanii in general (cu mici exceptii as putea spune) sunt altfel. Este o lume plina de reguli nescrise de cei care au fost prima data aici. Este adevarat ca au tras, s-au zbatut si au indurat multe pana au ajuns unde sunt.
Dar tocmai datorita faptului ca ei stiu ce inseamna inceputul intr-o tara straina ar trebui sa aiba mai multa ingaduinta cu cei noi.
Sau din cauza luptei pentru existenta au devenit mai insensibili?
Stiu ca in jungla vietii, in lupta pentru existenta ai cel putin 2 posibilitati: sa te faci mai rau, sa te inaspresti sau sa devii mai bun.
Stiu pentru ca noi insine ca si familie am trecut prin anumite experiente care ne-au zdruncinat din temelii. Decizia noastra a fost sa devenim mai buni si sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Nu stiu in ce masura am reusit, dar inca ne straduim.
Deci, de ce nu suntem mai uniti? Poate pentru ca neamul nostru de romani nu este unit in principal? Si asta o vezi in toate domeniile, de la eventualele conflicte pe strada, cand un roman este atacat si gramada sta si se uita sau trece nepasatoare, pana la evenimentele politice cand romanii sunt agresati in alte tari si nu se ia absolut nici o masura.
De ce avem atatea asteptari? Poate pentru ca la randul nostru am trecut prin greutati si am fost sau nu ajutati? Poate pentru ca pentru ajutorul nostru asteptam mai mult decat un "Multumesc!" si recunostinta vesnica?
De ce cand ajutam nu o putem face total dezinteresati?
De ce cand cel de langa noi se ridica cu o treapta devenim invidiosi?
Cand suntem in afara se vede mai bine cine suntem noi romanii?
